Cât confort e în Comfort Food?

Pentru unii e supa de găină de casă preparată în bucătăria bunicii acum mulți, mulți ani. Pentru alții sunt frigănelele cu aromă de scorțișoară, prăjite într-o tigaie arsă și savurate de întreaga familie la micul-dejun. Pentru alții, cartofii copți sau tarta cu fructe sau clătitele cu gem. Și lista poate continua la infinit. De fapt, orice preparat poate purta coroana de Miss... Comfort Food atâta timp cât e asociat cu o amintire, o emoție, o stare de spirit. Un fel de probă incontestabilă că “nu e gustos ce-i gustos, ci e gustos ce-mi place mie”

La început, desigur, a fost cuvântul. Comfort food, această alăturare lingvistică neobișnuită, a apărut prima oară în 1966, într-un articol din ziarul american Palm Beach Post. Pe scurt, niște jurnaliști inspirați au scris într-un text cu tema obezității că “atunci când se confruntă cu stres emoțional, oamenii apelează la comfort food (mâncare de confort) – preparate asociate cu sentimentul de siguranță al copilăriei, cum ar fi ouăle poșate sau supa de pui”.

Termenul s-a propagat rapid, poate pentru că lumea îl căuta de mult timp. Cum să denumești o categorie de mâncăruri care, în afara faptului că generează o stare (nostalgică) de bine, nu au nimic în comun? Task dificil chiar și pentru Marcel Proust, marele scriitor francez, care a compus avant la lettre poate cea mai detaliată descriere a acestui fenomen. În cel mai cunoscut roman al său, „În căutarea timpului pierdut”, Proust descrie cum gustul unei madlene – ca cele din copilăria sa – l-a copleșit cu un sentiment intens de dragoste și fericire.

De-atunci și până în zilele noastre, comfort food a devenit atât de popular în SUA încât i-au desemnat propria lui zi. În fiecare an, în 5 decembrie, e National Comfort Food Day. Și, ca orice fenomen social care se respectă, a devenit obiect de studiu intens pentru cercetătorii... știți voi care. Au cercetat și-au întrebat și-au calculat până le-a ieșit un număr de 5 motive pentru care suntem atât de atrași de “mâncarea de confort”, după cum urmează:

Provoacă o stare de bine. Așa… ca ciocolata.
E strâns legată de nevoia de apartenență a oricărui om – asociem anumite mâncăruri cu familia, cu un grup de prieteni, cu o situație socială.
Provoacă un sentiment de nostalgie, fix ca madlenele lui Proust.
E asociată cu ocazii speciale plăcute – zile de naștere, sărbători.
Are legătură cu tendința de a mânca atunci când nu ne simțim bine, cunoscută drept “mâncat emoțional”.

Am stabilit așadar de unde, am stabilit și de ce. Și am lăsat pentru final ce era mai savuros: care sunt acele preparate sau categorii de alimente ce intră în marea oală denumită Comfort Food? “Bombele calorice”, ar fi un răspuns pe care nimeni nu prea e dispus să-l rostească cu glas tare, poate doar niște nutriționiști ușor agasanți.

Dulciurile și prăjiturile pregătite în casă, mâncărurile calorice de iarnă gătite ore întregi pe plită sau la cuptor, preparatele cu mult aluat, grăsimi, zaharuri sau sare și, în general, “sfinții” carbohidrați pe care îi evităm conștiincios și disciplinat în marea parte a timpului – toate aceste delicii pot fi exemple de comfort food și diferă de la un om la altul. La fel ca emoțiile, senzațiile, sentimentele. Pentru că uneori nu ne este foame de mâncare, ci doar poftă de savoarea unei clipe speciale.

Produse recomandate: