Limbajul vinului bun

“Bun îi vinul şi gustos, când îl bei cu-n om frumos” este o zicala care contine mult adevar. Insa vinul bun, independent de compania pe care o ai cand il consumi, exista deja pe un raft în magazin şi aşteaptă să fie ales în cunoştinţă de cauză!

Cum alegem un vin bun

Pe scurt, vinul bun este un cumul de factori: soiul de strugure, măiestria vinificatorului, calitatea solului, condiţiile climatice din anul recoltei samd.

Când cumpărăm o sticlă de vin, trebuie să il descifram , cu atenţia îndreptată asupra informaţiilor de pe etichetă, a sticlei, si a dopului.

Eticheta unei sticle de vin creează nişte aşteptări care cer să fie confirmate după degustarea vinului şi oferă o serie de informaţii care, decodificate, ne spun exact ce vin am cumpărat. Pe etichetă sunt înregistrate denumirea, originea, tăria, categoria, continutul de zahăr şi anul productiei.

Sticla este cea care asigură conservarea calităţilor vinului, indiferent de culoarea acestuia. Ar trebui să fie închisă la culoare, pentru că vinul este sensibil la radiaţiile ultraviolete, dezavantajul fiind că face mai dificil de apreciat culoarea acestuia. Din motive de marketing, vinurile rozé şi cele albe, care sunt destinate unui consum rapid, sunt îmbuteliate în sticla transparentă. Vinul este viu, in transformare continua, şi odată îmbuteliat, evoluează în sticlă. De aceea, modul in care este pastrat vinul este esential daca vrem sa ne bucuram de un vin mai vechi. Temperatura trebuie sa fie constanta, cuprinsă între 7 și 18 grade Celsius. În cazul în care temperatura trece de 21 de grade, sau scade sub 3 grade, avem condiții improprii de depozitare a vinului și ne putem aștepta la o degradare accelerata a gustului si aromei.

Evităm plasarea sticlelor de vin în congelator, indiferent dacă o facem pentru câteva minute pentru o răcire accelerată sau, doamne-fereste, pe termen mai lung. Sub 0 grade, vinul este în pericol de îngheț și își pierde savoarea.

Dopul de plută este de preferat celui de plastic sau silicon. Dopul de plută este mai scump, dar de mai bună calitate, având un singur dezavantaj: ţinut mult timp în mediu foarte uscat, dopul de plută se comprima, sticla îşi pierde etanşeitatea şi vinul se oxidează în contact cu aerul. Din acest motiv sticlele de vin se păstrează în pivniţă, culcate, pentru ca dopul să rămână în contact cu vinul din sticlă. Alternativa ar fi sa ne asiguram ca in locul de pastrare al sticlelor avem o umiditate ideala de 70%.

Mic dictionar de termeni asociati proprietatilor vinului:

Buchet: mirosul simţit la deschiderea sticlei sau după decantare.

DOC: Denumire de Origine Controlată. Vinurile cu această denumire pe etichetă sunt produse într-o anumită zonă, din anumiţi struguri, iar denumirea de origine este constatată prin tradiţie. De obicei, această prescurtare este urmată de CMD (adică un vin din struguri culeşi la maturitate deplină), CT (vin din struguri culeşi târziu) sau CIB (vin din struguri culeşi la înnobilarea boabelor).

VS: Vin de calitate superioară. Are tăria alcoolică de minim 9,5% vol, cu menţionarea zonei geografice de producere.

X% Vol. Alc.: Concentraţia alcoolică a vinului sau conţinutul de alcool etilic, exprimat în procente de volum (% vol.) la 20°C. Practic, exprimă numărul de mililitri de alcool etilic pur din 100 ml vin.

Aciditate: gustul mai amar sau mai acrişor pe care îl lasă vinul după ce este băut.

Vin echilibrat: un vin care are în părţi egale aciditate - gust amar şi dulce, plus alcool.

Tanini: compuşii care dau vinului gustul amar sau sec. Provin, de obicei, din coaja strugurilor, codiţe şi seminţe.

Aerarea vinului: se referă la decantarea vinului pentru a intra în contact cu aerul, cu scopul de a elibera aromele placute si de a elimina pe cele asociate butoiului, dopului si drojdiilor, mai grele. Se aplică mai ales vinurilor care au fost învechite câţiva ani în sticlă şi vinurilor roşii.Aerarea vinului: se referă la decantarea vinului pentru a intra în contact cu aerul, cu scopul de a elibera aromele placute si de a elimina pe cele asociate butoiului, dopului si drojdiilor, mai grele. Se aplică mai ales vinurilor care au fost învechite câţiva ani în sticlă şi vinurilor roşii.

Decantarea: turnarea vinului dintr-un recipient în altul (decantor) pentru a permite aerarea.

Oxidarea: reacţia care se produce atunci când vinul este expus la aer şi îşi schimbă gustul şi/sau culoarea.

Sulfiţii: Sunt compuşi chimici pe baza de sulf, dintre care cel mai întâlnit în tehnologia de vinificaţie este dioxidul de sulf (SO2), care are proprietăţi antioxidante, antiseptice (adică împiedică dezvoltarea micro-organismelor din vin care l-ar putea transforma în oţet), care stabilizează şi protejează vinul de variaţiile de temperatură.

Ce înseamnă “anul bun” al unui vin? Sunt consideraţi ani buni pentru vin cei cu ploaie îndestulătoare primăvara, veri însorite, secetoase şi toamne blânde şi lungi. Când condiţiile climatice sunt îndeplinite, strugurii sunt bogaţi în zaharuri şi arome, iar vinul are complexitate şi potenţial de învechire (la care mai contribuie şi alţi factori: natura solului, vârsta viţei, randamentul, data culesului şi modul de vinificare).