Pizza acasă: topping-uri, calorii, rețete și accesorii utile

Oricine intră într-o pizzerie italiană se va găsi în probabil cea mai mare dilemă culinară a secolului al XXI-lea. “Ce pizza să aleg?!” este întrebarea care macină orice călător pofticios ajuns în Italia. Și italienii au grijă să ne facă viața cât se poate de grea oferindu-ne o varietate imensă de focaccia și pizza, uneori ajungând chiar și la 40 – 50 de tipuri diferite de pizza în meniul unui singur restaurant.

OK, ok, ne păstrăm calmul 😊 și ne apucăm de citit meniul. Vei vedea că majoritatea restaurantelor servesc o serie de rețete tradiționale neschimbate și, în funcție de regiunea geografică în care te afli, rețete specifice. De exemplu, în Roma poți mânca pizza cu flori de dovlecei sau zucchini, în Liguria e nelipsită pizza cu pesto, iar în sudul Italiei vei găsi în aproape orice meniu pizza cu fructe de mare.

Am povestit deja pe larg despre regulile de bază pentru a prepara o pizza autentică acasă. Făina, apa, drojdia, sare, dospirea, frământarea și coacerea optimă a pizzei au fost dezbătute în acest infoculinar. Acum e timpul să trecem la partea creativă: topping-urile de pizza.

Ce toppinguri pun italienii pe pizza

Dacă te regăsești pentru prima oară într-o pizzerie autentic italiană, îți recomandăm să începi aventura culinară cu cele mai populare pizze pe care e foarte probabil să le găsești în orice meniu. Partea bună este că, în cazul în care te îndrăgosești iremediabil de vreuna din aceste pizze, o poți face și acasă, ingredientele fiind destul de comune și ușor de găsit în supermarket-uri.

Marinara: sos de roșii, usturoi, oregano, ulei de măsline extravirgin.
Margherita: sos de roșii, mozzarella, busuioc, ulei de măsline extravirgin.
Capricciosa: sos de roșii, mozzarella, ciuperci, anghinare, șuncă italiană, măsline negre.
Quattro Stagioni: tradus literal ca “patru anotimpuri’’, conține exact aceleași ingrediente ca pizza capricciosa, aranjate însă separat, în sferturi.
Boscaiola: este o pizza bianca adică fără sos de roșii; conține mozzarella, ciuperci și cârnați.
Ortolana sau Vegetariana: sos de roșii, mozzarella, vinete la grătar, zucchini, ardei.
Primavera: roșii cherry, mozzarella, rucola, șuncă italiană, brânză Grana Padano (în acest caz, toate toppingurile se pun pe pizza doar după ce se coace blatul).
Mare e Monti: tradus literal ca “mare și munte”, conține sos de roșii, mozzarella, ciuperci, creveți, fructe de mare, usturoi, pătrunjel.

Ce toppinguri NU pun italienii pe pizza

Binenețeles că și în Italia poți găsi rețete inedite de pizza și toppinguri surprinzătoare, dar când vine vorba despre restaurante tradiționale, cu siguranță nu vei regăsi aceste ingrediente:

Banane sau ananas
Carne de pui
Chiftele
Steak de vită
Ketchup, maioneză, sos tzatziki și alte sosuri similare
Paste (italienii nu combină niciodată pizza și pastele la aceeași masă)
Orice altă carne în afară de mezeluri

Ce toppinguri pune restul lumii pe pizza

Partea bună este că orice ingredient poate fi un topping pentru pizza. Partea mai puțin bună este că orice ingredient poate fi un topping pentru pizza. 😊 La prima vedere, unele toppinguri poate că ar fi mai bine să fie interzise, însă există un moment în viața oricărui iubitor de pizza în care exclamă: “N-aș fi zis niciodată că asta merge pe pizza!”

Să vedem așadar care sunt cele mai populare pizze netradiționale din jurul lumii:

Hawaiian Pizza sau pizza cu topping de șuncă și ananas a fost inventată în Canada și, contrar așteptărilor, și-a câștigat un succes internațional nebănuit. O poți găsi cu ușurință chiar și în meniurile pizzeriilor de la noi.
Pizza cu curry și banane este o specialitate suedeză încă neînțeleasă de către restul lumii. În timp ce combinația de șuncă și banane este similară cu mixul dulce-sărat al pizzei Hawaiiene, majoritatea gurmanzilor ridică sprânceana la adaosul de curry, ingredientul surpriză din acest triunghi culinar.
Pizza cu ton la conservă e des întâlnită în restaurantele din Germania, dar nici noi nu suntem străini de această rețetă. Tonul e adesea combinat cu ceapă roșie și măsline.
Pizza ’’mic-dejun englezesc’’ conține cârnați, ciuperci, bacon, baked beans (de obicei mâncare de fasole uscată, la conservă) și se servește cu precădere în Marea Britanie, desigur.
Haggis pizza se consumă tot în Marea Britanie, mai exact în Scoția de unde provine și haggis – o mâncare națională similară cu drobul nostru, preparată din organe de oaie tocate și amestecate cu ceapă, ovăz și condimente.
Deep dish pizza este o specialitate americană din Chicago care seamănă mai mult cu o plăcintă înaltă decât cu o pizza subțire; pereții înalți din aluat ascund straturi deosebit de bogate de brânză și sos consistent de roșii – o adevărată bombă de savoare și calorii.

Pizza e un preparat unic și minunat pentru că poți folosi aproape orice alimente ai în cămară, în grădină sau în frigider. Un blat de pizza excelent, făcut după recomandările de aici și copt într-un cuptor cu lemne, este deja un preparat delicios pe care îl poți mânca simplu, ca atare. Toppingurile sunt un bonus binevenit.

Ai găsit o ultimă bucată de parmezan rămasă în frigider? Niște resturi de la salata de ardei copți? O lingură de sos ragu rămas de la spaghetti? Două frunze de pătrunjel, un zucchinni pe jumătate deshidratat sau o lingură de ricotta? Nu le abandona, ci oferă-le șansa la împlinire culinară pe o pizza făcută în casă. E cel mai bun mod pentru reducerea risipei alimentare și să faci în același timp un preparat iubit de toată lumea.

Accesorii pentru pizza făcută în casă

1. O piatră pentru copt

Dacă nu ai un cuptor de exterior și coci pizzele în cuptorul din bucătărie, ar fi bine să ai fie o placă pentru copt, fie o tavă din materiale refractare. Placa poate fi din piatră sau din teracotă și este important să nu fie tratată cu substanțe chimice. Piatra se încinge foarte bine în cuptor, apoi se coace pizza direct pe ea; căldura se transmite în mod rapid și uniform pe întreaga suprafață a blatului și îi oferă o rumenire grozavă.
2. Tavă pentru pizza din ceramică refractară

Oferă aceleași avantaje ale pietrei de copt plus alte câteva beneficii, deci este o alegere ideală pentru pizzarii amatori. Fabricată în Franța din materiale și vopseluri naturale, tava Emile Henry se încinge uniform, extrage umiditatea în exces din crusta pizzei și reține căldura excelent, dacă vrei să coci mai multe pizze una după alta. E rezistentă la ciobire și poți tăia pizza direct pe ea, fără să se zgârie. Mânerele sunt un mare avantaj în comparație cu piatra de copt, fiind muuult mai ușor de manevrat chiar și dacă este fierbinte (cu mănuși de bucătărie).
3. Platouri și farfurii pentru servire pizza

Poți servi pizza direct pe tava de coacere Emile Henry, dar dacă vrei să coci mai multe pizze consecutiv, transferă-le pe platouri de servire. Pizza coaptă va aluneca ușor de pe tava antiaderentă Emile Henry și o poți servi într-un stil rustic, pe platouri din lemn, sau elegant, pe farfurii largi și întinse din porțelan.
4. Feliator pentru pizza

Este o ustensilă accesibilă și utilă, mai ales în casele în care pizza este cel mai iubit preparat. Feliatorul cu disc rotativ este potrivit atât pentru pizze subțiri și crocante, cât și pentru pizze cu blat pufos. În plus, îl poți folosi și pentru a tăia aluat de sărățele, aluat fraged de tartă sau aluat foietaj.

Truc util: dacă ai pus pizza pe masă și nu găsești feliatorul, folosește o foarfecă de bucătărie pentru a tăia feliile cu ușurință.
5. Polonic pentru sos de pizza

Acest polonic special pentru sos de roșii are o capacitate de 145 ml, ideal pentru o pizza cu diametrul de 31 cm. Fundul plat al polonicului te ajută să întinzi sosul de roșii pe suprafața blatului de pizza, exact ca într-o pizzerie italiană.

Pizza îngrașă? Câte calorii are pizza?

Pizza îngrașă la fel cum îngrașă orice altă mâncare: dacă faci excese. Orice exces culinar dăunează, fie că e vorba de siluetă sau de sănătate. Dar pizza e un preparat mult prea minunat, prea versatil, prea gustos, prea “binefăcător” încât s-o lăsăm pradă calomniilor.

Așa că o luăm pe calea științelor exacte, calculând caloriile dintr-o pizza Margherita – cea mai simplă formă de pizza și baza pentru cele mai multe rețete de pizza.

Pentru o pizza cu diametrul de 30 cm, propunem următoarele cantități de ingrediente:

Făină de grâu: 180 gr = 620 kcal
Mozzarella: 150 gr = 360 kcal
Sos de roșii: 200 gr = 50 kcal
Ulei de măsline: 10 gr = 90 kcal

TOTAL: 1.120 kcal

Desigur că nu vei mânca o pizza întreagă de 1.120 kcal la o singură masă, de 4 ori pe săptămână. Dar matematica noastră ne spune că 1-2 felii de pizza făcută în casă, într-un weekend, sunt nu doar OK, ci și necesare pentru bunăstarea noastră, a gurmanzilor și a pasionaților de gătit.

Atenție! Orice alt topping adaugă calorii în plus. Verifică ambalajele ingredientor înainte să le pui pe pizza. S-ar putea să-ți dorești să fii mai cumpătat mai ales în cazul salamului sau a brânzeturilor. Îți recomandăm să fii atent și la cantitatea de ulei. Anghinarea sau roșiile uscate păstrate în ulei de măsline pot păcăli cu un aport foarte mare de calorii.

Nu în ultimul rând, optează întotdeauna pentru pizza făcută în casă în detrimental pizzelor comandate sau a celor semi-preparate. Așa poți deține controlul asupra ingredientelor și cantităților. Iar dacă ții cont de sugestiile noastre de aici și dacă te inspiri din rețetele de mai jos, e foarte probabil să faci acasă pizza la fel de savuroasă ca cea de la pizzerie.